Sistemul de ventilatie higroreglabil
Comentarii
asupra circuitului natural al aerului in casele noastre
Indraznim, la inceput de an, sa va propunem o serie de discutii
referitoare la calitatea aerului pe care il respiram, incepand cu unele
considerente referitoare la ventilatie, din punctul de vedere al circulatiei
aerului in casele noastre.
Foarte
multe dintre problemele noastre de sanatate, pe care le parcurgem, depind intr-o
masura, mai mare sau mai mica, de calitatea aerului pe care il respiram.
Primele
constatari
Dupa ultimele
aprecieri ale celor din domeniu, omul modern petrece aproape 90% din viata in
interiorul unei cladiri, in incinte dintre cele mai variate: birouri, magazine,
sali de restaurant, discoteci sau, pur si simplu, propria camera de zi
(redenumita living), transformata in birou, sau propriul dormitor.
De la bun inceput
va trebui sa facem diferenta intre incaperile construite in cladirile traditionale,
pe pamant sau la bloc, mai vechi, si cele care se construiesc sub ochii nostri,
atat din punct de vedere al spatiilor alocate, cat si al dotarilor cu utilitati.
Pentru
problema de fata, in legatura cu casele mai vechi, in care am trait o buna
parte dintre noi, sa ne reamintim cateva particularitati.
Ferestrele au
fost construite de regula de lemn.
Lemnul
introdus in cercevele si in rame, in cele mai multe cazuri incomplet uscat,
suferea in timp deformari definitive, care faceau ca gradul de etansare al
ferestrelor sa scada in timp, permitand penetrarea unei cantitati orare
(debite) de aer (uneori) chiar mai mari decat ar fi fost necesar pentru o minima
ventilare naturala.
Apoi, usile
interioare; in casele traditionale romanesti, de regula, usile aveau rama
pe patru laturi; adica, aveau si prag.
O astfel de usa, odata inchisa, ingreuna considerabil miscarea aerului
dintr-o incapere in alta.
Chiar daca, la vechile blocuri de locuit, din beton, pragul a fost
eliminat, din cauza incalzirii insuficiente a spatiilor, orice migrare de aer
pe sub usi era privita, catalogata, dar mai ales simtita la propriu, drept
curent de aer.
In fine, pentru a ne opri aici, introducerea gazelor naturale in
blocuri, pentru a fi folosite la preparatul mancarurilor a reprezentat o masura
salutara in micsorarea efortului gospodinelor in aceasta directie.
In acelasi timp insa, fiecare bucatarie a fost obligatoriu prevazuta
cu doua mijloace de ventilare naturala: una sub forma unei grile din plasa de sarma
montata in rama ferestrei si alta, similara, montata pe cosul de ventilare
aflat, de regula, in partea opusa ferestrei.
Au fost
nenumarate cazuri in care macar una din cele doua grile au fost astupate sau
chiar anulate, prin desfiintare fizica.
Motivul:
„faceau curent".
Primele
necesitati
A trai in incaperi
civilizate, prevazute cu ventilatie, nu mai este de mult un lux, ci o
necesitate.
Mult timp, la
noi, acest fapt a fost ignorat.
Cu pagube pe
masura, in special pentru sanatatea potentialului utilizator (adica pentru
noi).
Nu e mai putin
adevarat ca ventilarea este, in acelasi timp, stiinta (tehnica) si arta; stiinta,
fiind inginerie dovedita, arta, deoarece rezultatul dorit, poate fi atins pe
mai multe cai.
Un adevar
care, din fericire, incepe sa fie din ce in ce mai evident este acela ca omul
zilelor noastre are nevoie de mult aer proaspat; cu atat mai mult cu cat s-a indepartat
de viata petrecuta in mediul exterior, in natura.
Majoritatea
oamenilor, indiferent de gradul de imbracare, afara sau inauntru, se simt bine
la o temperatura medie a pielii corpului de cca. +33 oC.
Starea individuala de inconfort termic apare cand aceasta temperatura
se afla sub +31,6 oC sau peste +34,4 oC.
Pentru un om, aflat intr-o incapere, atat suprafetele acesteia (pereti,
ferestre, tavan, pardoseala etc.), cat si aerul inconjurator, static sau in miscare,
sunt elementele spre care acesta isi transfera caldura produsa prin metabolism.
Transferul
are loc direct, prin piele, prin transpiratie si prin respiratie.
Dar metabolismul are nevoie de oxigen, deci de aer proaspat.
Majoritatea locuitorilor de apartamente mai vechi opun o anumita
rezistenta la ideea de ventilare permanenta (continua) a incaperilor ocupate.
Motivul principal este teama de curentii de aer.
Din discutiile cu cititorii nostri rezulta ca in spatiul autohton
populatia prezinta un grad peste normal de sensibilitate la curentii de aer.
Cauzele sunt multiple:
-
In copilaria mica (pana la 6 ani) copii au fost
protejati mai mult prin infofolire decat printr-o expunere curajoasa la aer
exterior, pentru stimularea dezvoltarii calitatilor naturale de autoaparare ale
organismului;
-
In copilaria mare (intre 6 si 12 ani) copii nu au inceput
sa faca, in mod regulat, suficienta educatie fizica pentru intarirea accentuata,
a sanatatii organismului;
-
Adaugati pentru restul varstelor, dar si a celor de
mai inainte, o grija insuficienta pentru o alimentatie rationala, bogata in
produse naturale (legume, fructe etc.);
-
Aparitia ulterioara a unor obisnuinte
dezavantajoase: excesul de fumat, excesul de alcool, baile corporale rare si
ultra-frugale etc.;
-
La varste mai mult sau mai putin inaintate insuficienta (sau lipsa completa)
de miscare organizata, in aer liber.
Cazul
apartamentelor vechi
Cu toate cele
semnalate mai inainte, in casele sau la locurile noastre de activitate, trebuie
sa respiram cat mai mult aer proaspat.
In cazul vechilor apartamente trebuie sa asiguram o primenire a
aerului fie intermitenta, prin deschiderea ferestrelor, fie continua printr-un
sistem de ventilare naturala organizata.
Apartamente nemodificate. De
regula, deschiderea ferestrelor trebuie facuta, atat la sculare, cat si inainte
de culcare, dar si pe parcursul zilei, ori de cate ori este nevoie.
Pentru anihilarea efectului de racire accentuata a incaperilor este
necesar ca instalatiile de incalzire centrala sa fie verificate in fiecare
toamna.
O data la 3-5 ani este bine sa fie spalate radiatoarele (caloriferele)
prin demontare, cand instalatia de incalzire centrala este golita, stiut fiind
ca in acestea, la partea inferioara, se formeaza ‚depozite de noroi" provenit,
fie din insuficienta filtrare a apei introduse in instalatie, fie din rugina
care se formeaza in interiorul tevilor negre de transport a agentului termic la
fiecare golire-reumplere a acesteia.
De asemenea, se va verifica la inceputul sezonului rece „tirajul"
canalelor de evacuare naturala a aerului din grupurile sanitare inchise si din
bucatarii, luandu-se masurile de repunere in functiune (curatarea plaselor de sarma,
verificarea gurilor de iesire de pe terasa etc.).
Apartamente modificate. Exista deja o multime
de apartamente vechi care, in prezent, sunt supuse unor imbunatatiri, mai mult
sau mai putin costisitoare.
Prima si cea care are un impact major asupra calitatii aerului
interior este inlocuirea ferestrelor vechi de lemn, cu ferestre avand geamuri
tip „termopan".
Am inceput sa ne familiarizam cu faptul ca geamurile termopan
etanseizeaza complet un apartament.
Aceasta face ca produsele metabolice ale corpurilor noastre sa nu mai
poata fi eliminate, partial, ca in cazul ferestrelor neetanse, de lemn.
„Consumarea" aerului dintr-o incapere se simte intotdeauna prin
cresterea, in medie, a concentratiei de bioxid de carbon, de la cca. 0,035% la
cca. 0,07% si, simultan, scaderea concentratiei de oxigen de la 21% la 13%.
Este obligatorie deschiderea cu regularitate a ochiului batant al
ferestrelor termopan.
Se evita in acest fel un cortegiu de neajunsuri: lipsa de oxigen,
acumularea mirosurilor de origine organica (de ex. ale corpurilor umane, al
eventualelor animale de companie: pisici/caini etc.) sau anorganica (de
mobilier nou, de vopsele, chimicale de gospodarie etc.), aparitia petelor de
umezeala pe pereti, aparitia mucegaiurilor etc.
Umiditatea ca indicator
Sunt situatii in care nu este necesara o ventilare accentuata a unui
apartament; de ex. cand nu este nimeni acasa.
In acelasi timp este dovedit faptul ca necesitatea ventilarii unui spatiu,
printr-un debit sporit de aer proaspat pentru eliminarea bioxidului de carbon
expirat, este acoperitor semnalata de cresterea peste normal a umiditatii
relative a aerului interior.
Crearea grilelor higro-reglabile, ca dispozitive de introducere si de
evacuare a aerului din incaperile apartamentului, rezolva atat d.p.d.v. tehnic
cat si economic ventilarea naturala organizata.
Aceste grile (descrise in Revista UTIL nr. 12/2006), se deschid proportional
cu gradul de acumulare a umiditatii in incapere permitand, dupa caz, intrarea
aerului exterior (in dormitoare, camere de zi) sau evacuarea aerului viciat
interior (din bai, bucatarii etc.) atat cat este necesar.
Circuitul corect al aerului
Din cele prezentate rezulta ca:
-
Aerul proaspat trebuie sa patrunda din exterior in incaperile
principale (de gradul I) si anume: dormitoare, camere de zi, birouri (mai ales
cele dotate cu calculatoare), camere de joaca etc.;
-
Aerul viciat trebuie sa fie evacuat din incaperile
secundare (de gradul II) si anume: bucatarii, bai, spalatorii etc.;
-
Intre cele doua tipuri de incaperi aerul trebuie sa
circule prin incaperile de tranzit (gradul III) si anume: holuri, coridoare, antreuri
etc.
„Calatoria" aerului intre incaperi se poate organiza in mai multe
feluri:
-
Cea mai simpla cale este pe sub usi, care ne-mai-avand praguri, pot
fi prevazute cu un spatiu de trecere lat cat usa si
inalt de 1...2 cm („luft"-ul de prag);
-
O a doua cale este montarea in usi a unor
„grile de transfer", estetice, cu dimensiuni variabile (de ex. 100 x 200 mm sau
mai mari), prin care sa treaca aerul, dar nu si lumina; exista si grile de
transfer insonorizate, ceva mai scumpe, care retin sunetele de orice fel;
-
In fine, aceleasi grile de transfer pot fi montate
in pereti, la partea superioara (spre tavan), favorizand migratia vaporilor
de apa, cu conditia prevederilor de la inceput a golurilor.
Marimea luft-ului de prag poate favoriza aparitia curentilor de
aer in aceasta zona, astfel ca marimea sa trebuie calculata cu grija.
De ex. in cazul unei usi de 90 cm latime un luft de 1 cm, un debit de
aer de 25 m3/h va genera o
viteza de cca. 0,8 m/s care depaseste de cca. 3 ori viteza la care curentul de
aer este insesizabil; in acest caz este de preferat o grila de transfer in usa.
In ce ne priveste consideram ca la reamenajarea unui spatiu rezidential
problemele de ventilare a interioarelor vor capata o importanta dificil de ignorat,
rezolvarea lor corecta depinzand atat de proprietarul casei, cat si de arhitectii
si inginerii care participa la aceasta activitate.
Articol publicat in Revista UTIL, Anul VI, nr. 1 / 2007

Umiditatea: factor
determinant pentru sanatatea casei si a locatarilor
Solutia: Sistemul de ventilatie higroreglabil
Sub forma de vapori sau in stare lichida, apa reprezinta o cauza majora in
ceea ce priveste problemele in sectorul constructiilor. O mica cantitate de
vapori este suficienta pentru a produce efecte neplacute direct sau indirect
locatarilor sau cladirii.
In locuintele noi sau in cele care au fost renovate din punct de vedere al
izolatiei termice, lipsa ventilatiei asociata cu o buna izolare termica a
cladirii pot produce pagube importante datorita umiditatii crescute. Excesul de
umiditate provine in special in urma activitatilor umane: vapori de apa
eliminati prin respiratie sau proveniti din activitatile casnice (spalat,
prepararea mancarii, uscarea rufelor...) si chiar din cauza prezentei in exces a
vegetatiei decorativa (plante de interior).
|
Emisiile de vapori din diferite surse |
g/h |
| Dus fierbinte |
2000 |
| Oala cu apa care fierbe |
900 |
| Aragaz la flacara mare |
400 |
| Transpiratia unei persoane cu activitate intensa |
400 |
| Oala cu apa in fierbere acoperita |
350 |
| Cada cu apa calda |
300 |
| 5 kg de rufe ude |
200 |
| Aragaz la flacara mica |
100 |
| Transpiratia unei persoane cu activitate redusa |
100 |
| Farfurie cu mancare fierbinte |
60 |
| Respiratia unei persoane in somn |
50 |
Ca urmare directa a excesului de umiditate, va avea loc fenomenul de condens
pe ferestre sau pe puntile termice, inghetarea acestor vapori si deteriorarea
izolatiei de pe pereti. De asemenea, deteriorarea materialelor de constructii
datorita umiditatii excesive are ca rezultat emisia de substante toxice si
trebuie luata in considerare ca factor poluant.
Pe langa efecte materiale, umiditatea excesiva ne afecteaza sanatatea prin
oferirea unui mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor si ciupercilor. Aparitia
acestora are loc in urmatoarele conditii de temperatura si umiditate: 24°C si
75% umiditate relativa. O scadere cu numai 5% a umiditatii relative duce la o
reducere de 6 ori a acestora. Ele dispar complet la o umiditate relativa
de 45%. Metabolismul acestor microorganisme genereaza o cantitate importanta de
compusi organici volatili (COV).
Cateva studii efectuate pe plan mondial arata ca in lipsa ventilatiei, in
casele noastre sunt prezenti multi poluanti, in special la nivelele superioare.
Produse care reprezinta o sursa importanta sunt: vopselurile, picturile,
parchetul laminat si cel normal, polish-urile, odorizantele, parfumurile, etc.
De obicei, poluarea este asociata calitatii aerului din zonele limitrofe sau
industriale, sau ne gandim la poluarea provocata de autoturisme. De aceea, este
absolut necesara studierea calitatii aerului in care stam mai mult de jumatate
din timpul nostru, mai precis acasa sau in birou. Este regretabil ca in foarte
putine situatii este mediatizata poluarea la nivel de mediu intern (case,
birouri), atata timp cat impactul asupra sanatatii este poate chiar mai
important decat poluarea mediului exterior.
Iata de ce este necesar sa controlam efectiv nivelul umiditatii relative in
cladiri printr-un sistem de ventilare eficient care sa poata regla nivelul de
umiditate relativa intre 40 si 50 % pentru a asigura locatarilor conditii
optime igienico-sanitare si de confort, realizate prin circulatia aerului in
aceste spatii de interior. Aerul proaspat trebuie condus dinspre incaperile
cele mai putin poluate spre cele mai intens poluate sau prin cele cu umiditate
relative mai mare.
Exista cateva etape ce trebuie urmate:
se monteaza in incaperile de locuit (dormitoare, camere de zi) grile de
introducere a aerului proaspat.
pentru a asigura circulatia aerului in apartament trebuie sa ne asiguram ca nu
sunt montate praguri la usi si ca spatiul de sub usa este suficient.
se monteaza grile de extractie legate la un sistem de canale de aer sau direct
la un ventilator, in camerele mai poluate (bucatarii, bai, grupuri sanitare).
Acesta va asigura evacuarea aerului viciat (aerul proaspat intra in camere prin
depresiunea creata de ventilator sau de tirajul natural).
Particularitatea prezentului sistem de ventilatie este ca atat grilele de
admisie cat si cele de extractie a aerului isi pot modifica sectiunea de
curgere, implicit si debitul de aer vehiculat prin ele, in timp real, doar in
functie de nivelul umiditatii relative din zona in care ea este montata.
Elementul de actionare a acestui mecanism de reglare este un senzor, a carui
functionare se bazeaza pe proprietatea fizica a unor materiale de a-si mari
dimensiunile odata cu cresterea umiditatii si de a isi micsora dimensiunile
odata cu scaderea acesteia. Benzile de poliamida actioneaza un volet (clapeta),
pe care il deschide proportional cu nivelul umiditatii relative. Senzorul este
izolat de fluxul de aerul proaspat; el doar masoara nivelul umiditatii din
interior.
Vom denumi acest sistem de ventilatie: Sistem de ventilatie
higroreglabil.
Toate componentele acestui sistem au fost dezvoltate pornind de la
proprietatile higroscopice ale poliamidei.
La implementarea unui sistem de ventilatie intr-o casa se tine cont de
necesarul de ventilatie in spatiul respectiv, in functie de natura
activitatilor (0,5 sch/ora pentru activitati casnice usoare). Acest necesar de
ventilatie este de obicei „acoperitor" ceea ce insemna ca in majoritatea
timpului este mult prea mare. De aceea utilizand un sistem de ventilatie
higroreglabil, debitul de aer vehiculat va tine cont intotdeauna de
necesitatile instantanee de ventilatie si va reduce debitul de aer vehiculat de
la maxim (cel dimensionat prin calcul) la necesarul instantaneu. Astfel se
poate spune ca debitul de aer vehiculat cu acest sistem de ventilatie
higroreglabil urmareste o curba a consumului de aer din casa si nu inlocuieste
un debit de aer „acoperitor" care are un caracter punctual (la determinarea lui
se tine cont de o conjunctura defavorabila). In acest fel, in comparatie cu un
sistem de ventilatie fix sau cu ventilatia aleatorie (deschiderea ferestrelor)
un sistem de ventilatie higroreglabil reduce consumurile energetice cu
incalzirea/racirea in medie cam cu 15% pe an, in conditiile asigurarii unei
calitati corespunzatoare a aerului.
Incepand din 2005 acest sistem se implementeaza si in Romania cu rezultate
satisfacatoare. Gama de produse disponibile se pliaza practic pe orice problema
posibila la instalare. Din punct de vedere al implementarii sistemul este
foarte versatil. Astfel grilele de introducere a aerului pot fi montate in
profilul ferestrei, fie ca e de PVC, Al, sau lemn. De notat ca la profilul de
PVC traseul de aer nu strapunge camerele sau armatura, el este creat
strapungandu-se doar „buza" ramei si a tocului ferestrei. De asemenea exista si
variante de grile izolate fonic, pentru a fi montate pe ferestrele expuse la o
sursa de zgomot. In locurile in care nu se pot monta in ferestre datorita
curburilor sau valorii de patrimoniu a tamplariei, aceste grile de introducere au
si o varianta murala.
Evacuarea se poate face prin ventilatie naturala, mecanica centralizata (VMC)
sau mecanica locala, grila de evacuare fiind higroreglabila.




