Ventiloconvectoare

 

    Ventiloconvectorul este, in esenta, una din unitatile interioare ale locuintei noastre, ale unui sistem care, in exteriorul cladirii, este dotat cu unul sau mai multe racitoare de apa, in functie de marimea instalatiei.

    Ventiloconvectorul se compune din urmatoarele parti principale:

        carcasa, element exterior, executat din tabla zincata, vopsita prin procedee tehnologice avansate (de ex.: cataforeza) sau din masa plastica cu deosebite calitati mecanice si rezistenta la imbatranire (de ex.: ABS);

        structura interioara autoportanta, compusa de regula din doua panouri laterale si unul posterior, izolate cu materiale fonoabsorbante (de ex.: spume din materiale plastice de tipul armaflex), pe care se amplaseaza celelalte componente;

        grila cu aripioare fixe, pentru insuflarea aerului spre incaperea climatizata, executata din materiale compozite, avand reversibilitate in doua pozitii (insuflare spre incapere sau spre fereastra); 

        bateria schimbatoare de caldura (una sau doua), pentru racirea/ incalzirea aerului, executat de regula dintr-una sau mai multe serpentine (randuri) din teava de cupru, prevazute cu aripioare din aluminiu;

        filtrul de aer, executat in cea mai mare parte a cazurilor, dintr-un material plastic special (de ex.: poliuretan), care retine impuritatile din aer (praf, scame, peri de animale domestice etc.) cu un grad de retinere, denumit de specialisti eficienta gravimetrica, de pana la 90%;

        ventilatorul, cu rotorul din aluminium, de tip tangential (mai silentios) sau centrifugal normal, care asigura circulatia aerului din incapere prin aparat pentru a fi racit sau incalzit; rotorul este echilibrat, atat static, cat si dinamic, fiind fixat direct pe axul motorului electric;

        tava de condens, element important al echipamentului care colecteaza vaporii de apa din aerul tratat pentru a fi evacuati, in exteriorul locuintei;

        sistemul de automatizare, care permite realizarea microclimatului dorit (temperatura si, implicit, umiditate interioara controlate);

        picioare de sprijin, (optionale, pentru montajul vertical, sub fereastra sau la perete).

 

    De remarcat faptul ca existenta unei carcase corespunzatoare poate contribui la realizarea unui impact semnificativ asupra ambientului arhitectural „ingrijit" al incaperii.

    In acelasi timp mentionam ca exista si ventiloconvectoare fara carcasa, care se monteaza, de regula, in tavanul fals al incaperii, legatura dintre aparat si camera facandu-se, in acest caz, prin intermediul unor canale flexibile, izolate termic, si a unor dispozitive speciale de introducere sau de extragere a aerului (anemostate, grile etc.).

•Locul de montaj•

    Ventiloconvectoarele se monteaza in functie de particularitatile lor constructive.

    De obicei, ventiloconvectoarele cu carcasa se monteaza vertical, langa un perete cortina (evident realizat din sticla), sub o fereastra sau langa un perete din zidarie (indiferent de materialul utilizat).

    Sunt cazuri in care ventiloconvectoarele cu carcasa se pot monta vizibil, in pozitie orizontala, lipite de tavanul incaperii; aceasta situatie apare in cazul in care nu se dispune de un tavan fals, suficient de inalt, iar configuratia incaperii nu permite un alt amplasament.

    Cat priveste ventiloconvectoarele fara carcasa, acestea se pot monta, atat orizontal in spatiul dintre tavanul fals si planseul de beton al incaperii, cat si vertical, in spatele unor elemente special create de catre arhitect, care doreste in acest fel sa obtina o prezentare mai putin „tehnicizata" a ambientului.

    In acest din urma caz, elementul de mascare al ventiloconvectorului trebuie sa asigure o corecta circulatie a aerului „tratat" de aparat, prin crearea a cel putin doua fante, una la partea superioara si alta la partea inferioara a ansamblului ventiloconvector - element de mascare.

    Locul de montaj al ventiloconvectorului este foarte important deoarece acesta evita sau, mai grav, creeaza curentii de aer posibili de produs de catre aparat.

    Astfel, amplasat sub fereastra, acolo unde se monteaza obisnuit radiatorul instalatiei de incalzire centrala, ventiloconvectorul ocupa un spatiu optim, iesirea aerul rece sau cald facandu-se vertical, spre tavan.

    Circulatia aerului este prelungita, in acest fel, prin parcurgerea intregului tavan, revenirea la nivelul ocupantilor facandu-se, de sus in jos, pe peretele opus, cand jetul de aer e mai putin „puternic" si cu o temperatura mai apropiata de cea a incaperii.

  • Functionare•

    Ventiloconvectorul functioneaza astfel:

        pasul 1: aerul este aspirat din incapere, de catre ventilator, prin fanta inferioara prevazuta cu grila de protectie;

        pasul 2: apoi acesta este trecut prin rama care contine elementul de filtrare;

        pasul 3: strabatand bateria cu aripioare aerul este racit (vara) sau incalzit (iarna);

        pasul 4: aerul tratat traverseaza ventilatorul, aspirat si refulat de catre acesta;

        pasul 5: aerul paraseste ventiloconvectorul prin grila de insuflare, patrunzand in incapere.

    De retinut ca vara, la trecerea prin bateria de racire, aerul din incapere este „dezumidificat", adica i se extrage o parte din vaporii de apa pe care ii contine in exces, umiditatea sa relativa scazand la valori normale (in jurul a 50%), care pot asigura confortul ocupantilor.

•Avantajele ventiloconvectoarelor•

    Ratiunile care au condus la construirea acestor aparate se refera la anumite avantaje de functionare si/sau de intretinere.

Iata cateva dintre acestea:

        posibilitatea folosirii aceluiasi echipament pentru racire, vara, si pentru incalzire (pana la cele mai aspre temperaturi), iarna;

        posibilitatea crearii unei estetici speciale;

        accesibilitate usoara, asociata cu o eficienta ridicata;

        intretinere usoara;

        gama diversificata de puteri frigorifice, avand cel putin 10 trepte intre 7 000 BTU/h (2.05 kWfrig) si 30 000 BTU/h (8.80 kWfrig), in functie de firma producatoare.

•Concluzii•

    Este important de spus, de la bun inceput, ca folosirea ventiloconvectoarelor este optiunea numarul unu pentru incalzirea caselor individuale, tip „standard" sau „vila".

    Montate in locul radiatoarelor clasice, ventiloconvectoarele sunt folosite cu egal succes si la incalzire si la racire.

    Sistemul cu ventiloconvectoare foloseste apa drept agent termic, in toate cazurile.

    Uzina generatoare de frig ramane in aer liber, sub forma chiller-ului (racitorul de apa) care poate fi intretinut, fara a deranja locuinta.

    Cazanul de incalzire centrala, montat in centrala termica, se poate cupla iarna, prin manevre si dispozitive simple, la aceeasi retea de distributie a apei reci, folosita vara.

    Existenta unei singure retele de distributie a agentului termic are atat avantaje economice cat si estetice pentru interiorul locuintei.

    In fine, exploatarea unei retele de transport a apei intr-o locuinta nu pune probleme speciale pentru mediul tehnic autohton care are experienta suficienta in domeniu.

    Tot astfel, service-ul specializat pentru racitorul de apa poate fi realizat periodic, punctual, de catre firme specializate in exploatarea acestor robuste echipamente generatoare de frig.

    Proiectate si realizate profesional, sistemele cu ventiloconvectoare sunt instrumente mai mult  decat satisfacatoare pentru locuintele individuale care se doresc cu un grad de confort sporit.